Drepturile recunoscute de legislația națională sau europeană asupra unei mărci sunt protejate odată cu înregistrarea acesteia la unul din organismele competente. Înainte de a demara însă procedura specifică de înregistrare, solicitantul trebuie să aibă în vedere că, pentru a dobândi protecția recunoscută de normative, există ab initio o serie de limitări, unele calificate chiar ca fiind absolute (motive de refuz la înregistrare sau de declarare ca nule a mărcilor înregistrate).
Astfel, potențialul titular al unei mărci trebuie să cunoască în amănunt prevederile legale aplicabile și imperativele care se impun a fi respectate, pentru a nu se ciocni de un refuz de înregistrare a semnului susceptibil de reprezentare grafică. Lipsa caracterului distinctiv, semnele devenite uzuale în limbajul curent, semnele cu înaltă valoare simbolică sunt doar câteva din motivele absolute de refuz al înregistrării unei mărci, la care se adaugă aspectele relative, corelate cu caracteristici (de identitate, similitudine) ale unei mărci deja înregistrate. Trebuie menționat că persoanele interesate să înregistreze o anumită marcă au la dispoziție instrumente tehnice și servicii care să le asigure un cadru informativ detaliat cu privire la mărcile deja înregistrate, sens în care merită exemplificate cercetarea documentară efectuată de specialiștii OSIM sau căutarea proprie în bazele de date naționale sau internaționale. Începând cu data de 30 iulie 2018, OSIM a extins funcționalitatea completă de căutare vizuală în TMview, baza de date a EUIPO.
Presupunând că procedura de înregistrare a fost parcursă și s-a ajuns la stadiul de înscriere în Registrul mărcilor, se aduc uneori în atenție aspecte care decurg din utilizarea efectivă și care afectează acel caracter exclusiv al dreptului recunoscut asupra mărcii.
Luând în considerare mărcile alb-negru figurative, cu sau fără elemente verbale suplimentare, apar adesea incertitudini cu privire la protecția efectivă a acestora. Mai exact, devin oportune următoarele întrebări:
- O cerere de înregistrare a unei mărci alb-negru acoperă utilizarea acesteia în toate culorile?
- Poate exista un risc de confuzie între o marcă alb-negru și o marcă în culori, chiar dacă ele nu sunt identice?
Jurisprudența europeană recentă, completată de recomandările de practică comună dezvoltate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) converg spre ideea că mărcile alb-negru nu se bucură de o protecție nelimitată, existând și riscul de confuzie mai ales în situația în care, între mărci figurative în alb-negru și cele în culori, sunt prezente elemente de similitudine (fără însă a ne îndrepta spre abordarea limitativă generată de dictonul what you see is what you get).
Mai exact, pornind și de la concluziile expuse în Hotărârile „Specsavers” (C-252/12) și „Milanówek Cream Fudge” (T-623/11), o marcă înregistrată în alb-negru va putea fi folosită și în culori, iar consumatorul să o asocieze cu marca anterioară, cu precizarea că: “[…] aceasta nu poate însemna însă […] că înregistrarea unei mărci care nu desemnează nicio culoare în special ar acoperi toate combinațiile de culori care sunt cuprinse în reprezentarea grafică.” Desigur, limitele faptice ale protecției unei mărci înregistrate în alb-negru nu semnifică efectuarea de către titularii unor astfel de mărci a demersurilor pentru înregistrarea mărcilor în culori pentru a beneficia de protecție.
Mai mult că, potrivit interpretărilor oferite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, utilizarea extensivă și constantă a unei mărci într-o anumită culoare, deși înregistrarea acesteia s-a realizat pentru varianta alb-negru, ar putea fi în măsură totuși să ofere o protecție sporită, mai ales dacă percepția culorilor aparține unei părți importante a publicului (fără însă a o transforma în marcă de renume).
Concluzionând, titularul unei mărci alb-negru trebuie să analizeze minuțios nu doar prevederile generale prealabile sau concomitente derulării procedurii de înregistrare, dar și să cunoască aspectele și limitările generate de exercitarea efectivă a dreptului recunoscut, care sunt detaliate adiacent, prin jurisprudență sau proiecte comune ale organismelor internaționale. Mai mult, solicitanții nu ar trebui să se bazeze pe formula înregistrezi marca alb-negru și poți să o folosești în ce culori vrei – doctrina mai veche a multor țări, precum Marea Britanie, Irlanda, Suedia, Danemarca, respectiv black and white covers all -, ci ar trebui să analizeze relevanța versiunii de culori alese asupra caracterului distinctiv al mărcii.
Avocat Oana Lungu, CĂRĂBAŞ, LUNGU – Societate Civilă de Avocaţi